Tablouri dintr-o expozitie

In ce masura imaginile exprima realitatea? Si in ce masura contribuie imaginile la formarea unei pareri despre realitate care pastreaza si perpetueaza iluzia.?

Aceasta intrebare de fond se articuleaza si se ramifica in intrebari concrete, legate de imagini concrete si de texte concrete. O imagine concreta este pictura lui Dorin Cretu. Ma uit la ea si ma intreb: ce realitate exprima?

 Si iata ce imi raspund uneori.

 Tema centrului: o serie de imagini de petale, sa zicem petale, desi e o analogie facila, care se rotesc si se suprapun pornind dintr-un centru sau intorcandu-se la el, asa cum o fac, in lumea noastra, plantele, florile, stelele, gandurile. Picturile din expozitie sunt mai epurate si mai stralucite decat cele din atelier și probabil ca așa și trebuie, căci nu te arăți lumii în pijama și cu părul pe moațe, ci în rochie lungă, de seară, cu surâsul de rigoare. Prin insusi acest fapt al distantei se comunica un paradox: centrul se afla in departare; sau, altfel spus, dificultatea de a-l atinge poate fi exprimata ca departare, desi, evident, centrul e totodata pentru fiecare din noi cel mai apropiat adevar, cel mai intim, cel mai ascuns, cel mai pretios.

In unele din lucrarile sus-mentionate, acest centru e invaluit, si atungi atrage privirea printr-o forta asemanatoare cu cea resimtita cand te uiti in cer; in altele e dezvaluit, si atunci creaza un vertij, si pornind din el, dorinta sau curiozitatea de copil de a-l atinge, de a-l mangaia. Am in vedere cand spun asta niste petale gri pe fond alb sau unele roscate (cazul a), fata de altele albe pe fond intunecat (cazul b). As putea sa caut aceste imagini si sa le lipesc aici, dar nu vreau sa le inlocuiesc, nu in momentul asta cel putin, cu acele alte imagini care sunt imaginile ce exista efectiv in afara mea, ci sa le pastrez pe cele pe care le-am retinut asa cum le-am retinut.