PLOAIA E RUPTA DIN NOI…

Stau intins de-a latul patului, cu capul pe marginea lui oarecum in jos.. pt ca privesc pe spate la oglinda. Am incercat sa urmaresc un film.. intr-o doara ! dar sunt mult prea ingandurat pentru asta. Se aud tunete infundate. Razletze la inceput apoi din ce in ce mai puternic , ca si cum Zeii ar transmite un mesaj celor ce asculta. Ma intreb de ce suntem atat de legati de ploaie ? De fiecare data cand se intuneca si incepe sa tune.. simtim acel ceva.. E sentimentul tipic care se prelinge prin corp, curge prin vene si ne umezeste inspiratia. Ador tunetele desi ma plang mereu de zgomote! dar zgomotele ploii ma calmeaza.. ador sa simt picurii de ploaie desi nu sufar umezeala, spun des ca nu-mi plac ritmurile sacadate dar totusi ascult fiecare picatura de apa ce cade pe tablia de la fereastra, imi plac imaginile clare si focalizate dar .. totusi privesc prin geamul aburit si umed pe de o parte la intreaga lume si forma ei caleidoscopica. Nu stiu daca poate fi catalogat drept melancolie, tristete, veselie, bucurie .. de fapt nu stiu daca exista un cuvant care sa transpuna ceea ce simt.. cel putin eu. E ceva sfant in tot acest proces.. e ca atunci cand faci dragoste.. se aduna norii grei si intunecati si plini de energie apoi urmeaza preludiul .. focos puternic si electrizant , apoi se consuma descarcarea .. mai lin mai aprig mai intens sau mai rarefiat.. si finalul .. poetic reprezentat de o raza de soare, si evident aburii ce ies din pamantul fertil de-acum ! Suntem mare parte Apa.. poate tocmai de asta am mereu impresia ca fiecare ploaie aduna ce e putred in noi si spala constiintele.. am mereu impresia ca apa aceea care se prelinge are viata , am mereu impresia si poate nu ma insel ca ploaia e rupta din noi

Intre “Eu” Real si “Eu” Virtual !

Pe langa faptul ca majoritatea dintre noi pot spune ca au cel putin un prieten imaginar (exemplul meu e Cici), sau vorbesc cu ei insisi in fata oglinzii, sau isi formuleaza in gand discutii imaginare cu diferite persoane … putem spune ca fiecare dintre noi are mai multe personalitati ! Personalitati care se declanseaza in functie de mediul in care trebuie sa ne etalam. Astfel … exista diferente intre “Eu” cel Real si “Eu” el virtual (asta spunea si piticu in explicatiile la anumite evenimente mai putin placute). Ma gandeam azi-dimineata in timp ce ma spalam pe dinti si ma priveam in oglinda cat de grav este cand contopesti prea mult cele doua lumi (in cazul de fata Eu virtual si Eu real). Se ajunge la confuzii imbecile… Si totusi intre cele doua personalitati se duce o lupta apriga. Eu-l virtual detina multa siguranta pt ca nu exista contact direct, fizic.. si nu exista decat factorul vizual care influenteaza. Eu-l real poate detine siguranta dar este multimagnetizat pt ca in realitate sunt foarte multe lucruri care ne schimba modul de a privi lucrurile, evenimentele si oamenii din jurul nostru. Suntem atrasi de o multime de “Magneti” in diferite directii … evident orientarea si directia pe care o alegem fiind cea din care suntem atrasi cel mai mult. Eu-l virtual poate trasa mashti diferite pe Eu-l real.. il poate transforma, il poate mutila sau il poate ridica in slavi.. Eu-l real in schimb poate detine control absolut asupra Eu-lui virtual daca este deosebit de puternic si daca persoana in cauza isi doreste sa etaleze absolut realitatea ! Curata ! nepatata ! neinflorita ! Totul e ca in jocul acela cu hartia piatra si foarfeca… Intre cele 2 Lumi - Virtuala & Reala.. apare o a treia… periodic ! Atunci cand scriu ma rup de absolut tot ce inseamna virtual si real. Este exact puntea dintre cele doua lumi ! ma desprind in momentul in care apas butonul write si ma reconectez in momentul in care apas butonul Publish. Si.. indiferent daca intreg textul e legat de ce traiesc, simt si percep in oricare dintre cele doua lumi.. puntea asta reprezinta de fapt cine sunt eu .. reprezinta modul in care eu ma exprim si modul in care eu ma relaxez, ma eliberez sau ma invershunez. Ideal ar fi ca toate cele 3 idei sa aiba aceleasi principii si aceleasi limite. Singurele diferente obligatorii sunt legate de dozajul exprimarii ! nu poti spune absolut tot ce se intampla in realitate in cercuri virtuale si nu poti implica enorm de mult lumea virtuala in cea reala… pt ca tinzi sa deviezi si sa pari obsedat. Concluzie: Solutia perfecta este echilibrul ! iar personalitatea ta sa se apropie dinspre cele doua lumi (virtuala si reala) spre acea punte de mijloc… pt ca acolo esti Tu -> talentat, calm, relaxat si neinfluentat. Eu unul incerc sa fiu exact Intre “Eu” Real si “Eu” Virtual !