Wednesday, October 8, 2014

Durere de rinichi

Daca stiti vreun remediu natural pentru ca durerea mea de rinichi sa treaca va rog sa imi dati de veste.

Din pacate de cateva zile nu ma mai pot duce la birou din cauza unei dureri atroce de rinichi si desi am baut ceaiuri peste ceaiuri se pare ca nu am gasit solutia. La birou am foarte multa treaba, pentru ca seful meu a luat un nou contract pentru servicii salarizare si ar trebui sa ma ocup de multe hartii, asa ca imi doresc sa ma intorc cat mai repede la munca.

Eu am incercat sa ma tratez cu ceai de codite de cirese dar nu prea isi face efectul. Doar noaptea am observat ca ma lasa durerea si pot sa dorm linistita dar pe timpul zilei ma rascolesc de durere.

Ce alte tratamente naturiste ar fi pentru chestia asta?

Tuesday, August 5, 2014

PETALE DE TRANDAFIR si CLINCHET DE CHITARA !

Copil fiind închideam ochii indiferent în ce loc mă aflam si îmi închipuiam o după-amiaza perfectă într-o zi deosebit de însorită ! Locul ales de imaginatia mea obsedant de bogată, era cât se poate de simplă ca orientare sau ca idee în sine ! Era un pod-mansardă !… continutul însa era mirific. Era totul ca într-o poveste.. o carte cu peripetii în care personajul principal descoperă un loc incredibil… Închideam ochii si îmi închipuiam ca intru într-un pod larg cu ferestre mari în cele două laturi perpendiculare pe pământ ! o incăpere imensă prăfuită si arsă de timp în care razele soarelui pătrund prin fiecare orificiu ce se forma între tzigle ! O ploaie de Lumină.. o ploaie de raze de lumină in care se zărea praful ridicat din podeaua de lemn ! Priveam in jurul meu si ma minunam de tot ceea ce văd. Grinzi de lemn masiv mancate de insecte si multa mobila veche in toate cele 4 margini ale podului. Toalete si mese de machiaj vechi cu oglinzi inegrite de timp, si zambete desenate in stratul de praf ce le acopera. Semana oarecum cu podul unui teatru de provincie… din loc in loc cate un bust pe care inca fluturau panzele unor costume de balet pastrand oarecum muzica in a lor miscare. In centru, exact sub fereastra cea mai mare de deasupra … un pian roşu cu margini stralucitoare… corzi aurii si un scaunel din lemn tapitzat cu piele rosie .. Pana si clapele mici .. cele care ar fi trebuit sa fie negre erau vishinii ! Mi se parea ironic cum sta … maiestuos in LINISTEA aceea deplina… asteptand sa explodeze sub presiunea unor degete pline de talent si pasiune. Intr-un colt, ferit de raze de soare statea trist un corp de biblioteca ingust cu multe carti groase… Pe unul din rafturile superioare rezemata de cartzi o poza ingalbenita ce intruchipa o familie iesita la iarba verde ! El barbat bine, imbracat intr-o camasa alba si bretele. Ea de moda veche (sau noua la vremea respectiva) purta o rochie dintr-aceea cu gat si brodata manual si tzinea in mana o umbrela de soare. Cei mici.. o fata si un baiat.. sfiosi se tineau de mana in fata parintilor. Fotografia emana fericire. Mai jos, impietrita parca pe raft.. in spatiul ce mai ramanea de la carti la marginea de lemn, statea o calimara in care se uscase cerneala si o penita veche veche de tot… cu pana. Paseam incet .. speriat parca de fiecare scartzaitura.. era totul prea sfant pt a polua sonor decorul. Stiu ca de fiecare data cand ma gandeam la podul meu drag.. ma opream in acelasi loc. Foarte aproape de pian imi indindeam manutzele si ma invarteam incet .. incet .. apoi putin mai repede pana ameteam si mi se parea ca dintre grinzile imense de deasupra mea se nasc PETALE DE TRANDAFIR.. iar in surdina .. fara sa stiu exact de unde se auzea CLINCHET DE CHITARA… si cadeau petalele incet .. dansand pe sunetul acela de corzi de chitara leganat pana se asezau linistite si istovite de dans pe podeaua de lemn. Si zambeam fericit .. ma linisteam si ma simteam atat de bogat.. atat de multumit de mine .. de tot ce pot sa-mi inchipui cu ochii inchisi ! Deseori facand acest lucru imi inchipuiam ca scriu despre locul acela.. dar nu am facut-o niciodata. Apoi am crescut .. m-am maturizat .. nu am mai avut ocazia sa ma visez in locul acela ! Pana ieri cand dupa multi ani.. vazand un personaj intr-un film urmarit in graba mi-am adus aminte de mine in ipostaza respectiva… Am zambit… am inchis ochii .. m-au napadit toate acele amanunte deosebite.. simteam pana si izul de pod vechi in nari .. si respiram mirosul ca pe ultima gura de oxigen.. Am deschis ochii m-am privit in oglinda din camera ! Aveam un zambet victorios pe fata … am inchis ochii iar si am stat asa cu mainile intinse o vreme .. pana am vazut si am auzit iar nascand din tavan PETALE DE TRANDAFIR si CLINCHET DE CHITARA !

Wednesday, May 14, 2014

Controlul unei Clipe Statice !

Exista momente in viata fiecarui om cand ne dorim anumite chestii.. Sunt dorinte dictate si percepute de stomac, de lipsa de adrenalina, de papilele gustative.. de simtul olfactiv de retina … sau de factori externi declansatori.. Eu imi doresc de foarte multe ori cate o chestie ! de exemplu (banal) ma trezesc din somn si primul lucru pe care mi-l dicteaza creierul amortit si inca incetzosat este setea ! si mi se face pofta instantaneu de lapte ! dezamagirea este imensa daca deschid frigiderul si constat ca nu am lapte sau ca cel pe care il am .. s-a acrit ! In alte momente simt nevoia de dulce .. nu stiu exact ce .. si nimic din ce gasesc prin casa nu ma satisface … am ciocolata, budinca, bomboane mentolate, dropsuri de fructe.. napolitane .. si toate cretinitatzile de dulciuri dar nu e ceea ce imi doresc ! si ma screm incredibil de tare sa realizez ce pana mea imi doresc … dar nu .. raman in ceatza si imi amagesc creierul cu cele insirate mai sus… Apoi brusc dupa ce sunt satul si ghiftuit cu toate cele .. realizez ca vreau o inghetzata de vanilie ! deschid geamul inainte sa ma imbrac sa dau fuga la alimentara si vad cat de frig e … ! imi trece instant ! as putea (la naiba) sa ma imbrac pur si simplu si sa plec la alimentara sa ma gandesc acolo ! nu m-as intoarce din drum sigur .. as merge chit ca ar fi -30 de grade afara .. pt simplul fapt ca nu ma intorc niciodata din drum.. si pt simplul fapt ca oricum m-am imbracat ! Alte momente de gen sunt cele in care desfasori in tihna cine stie ce activitate si cineva te freaca la icre ! .. si nu o data .. nu de doua ori .. ci in mod obsedant in CONTINUUUUU… Si atunci iti doresti sa dispara acea persoana.. atat de tare incat incepi sa te temi ca s-ar putea sa se implineasca … Mai sunt momentele cand esti extrem de obosit dar trebuie sa mai faci inca o droaie de chestii ! mai ai de platit intretinerea intre anumite ore (pt ca imbecila de la caserie e intre 2 ore exacte la ghiseu si daca nu platesti atunci iti baga penalizari ..), mai ai inca 6 ore la cel de-al treilea job .. de la care nu poti lipsi nici daca e foc si uragan (ca deh asta ti-e meseria) ! mai ai de cumparat niscaiva chestii .. de genul Hartie Igienica, Gel de par (fara de care nu poti iesi din casa ca-ti sta parul ca pixu), suc si apa minerala ca nu mai ai nici un strop prin casa.. s.a.m.d. … …atunci iti doresti sa dispara totul pentru o clipa in jurul tau, sa inghete acele ceasornicului iar tu sa inchizi pleoapele grele si sa savurezi eternitatea unei clipe statice .. nemasurate .. necontorizate.. libera de ganduri de “Trebuie” de “urgent” si altzi termeni asociati !.. Stau si ma gandesc ca o fi unul din motivele pentru care in lumea asta sunt multi oameni care se sinucid ! isi doresc eternitatea unei clipe statice … da .. asta e exprimarea … e definitia mortii … unii isi doresc moartea ! asta pentru ca nu inteleg ca de fapt ceea ce cauta ei este puterea de a controla durata acelei clipe statice ! Libertatea de a inchide ochii iar atunci cand ii deschizi sa te afli in acelasi loc in aceeasi secunda si totul neschimbat in jur .. dupa asta tanjim cu totii ! Controlul unei Clipe Statice !

Tuesday, November 5, 2013

PLOAIA E RUPTA DIN NOI…

Stau intins de-a latul patului, cu capul pe marginea lui oarecum in jos.. pt ca privesc pe spate la oglinda. Am incercat sa urmaresc un film.. intr-o doara ! dar sunt mult prea ingandurat pentru asta. Se aud tunete infundate. Razletze la inceput apoi din ce in ce mai puternic , ca si cum Zeii ar transmite un mesaj celor ce asculta. Ma intreb de ce suntem atat de legati de ploaie ? De fiecare data cand se intuneca si incepe sa tune.. simtim acel ceva.. E sentimentul tipic care se prelinge prin corp, curge prin vene si ne umezeste inspiratia. Ador tunetele desi ma plang mereu de zgomote! dar zgomotele ploii ma calmeaza.. ador sa simt picurii de ploaie desi nu sufar umezeala, spun des ca nu-mi plac ritmurile sacadate dar totusi ascult fiecare picatura de apa ce cade pe tablia de la fereastra, imi plac imaginile clare si focalizate dar .. totusi privesc prin geamul aburit si umed pe de o parte la intreaga lume si forma ei caleidoscopica. Nu stiu daca poate fi catalogat drept melancolie, tristete, veselie, bucurie .. de fapt nu stiu daca exista un cuvant care sa transpuna ceea ce simt.. cel putin eu. E ceva sfant in tot acest proces.. e ca atunci cand faci dragoste.. se aduna norii grei si intunecati si plini de energie apoi urmeaza preludiul .. focos puternic si electrizant , apoi se consuma descarcarea .. mai lin mai aprig mai intens sau mai rarefiat.. si finalul .. poetic reprezentat de o raza de soare, si evident aburii ce ies din pamantul fertil de-acum ! Suntem mare parte Apa.. poate tocmai de asta am mereu impresia ca fiecare ploaie aduna ce e putred in noi si spala constiintele.. am mereu impresia ca apa aceea care se prelinge are viata , am mereu impresia si poate nu ma insel ca ploaia e rupta din noi

Monday, September 2, 2013

Intre “Eu” Real si “Eu” Virtual !

Pe langa faptul ca majoritatea dintre noi pot spune ca au cel putin un prieten imaginar (exemplul meu e Cici), sau vorbesc cu ei insisi in fata oglinzii, sau isi formuleaza in gand discutii imaginare cu diferite persoane … putem spune ca fiecare dintre noi are mai multe personalitati ! Personalitati care se declanseaza in functie de mediul in care trebuie sa ne etalam. Astfel … exista diferente intre “Eu” cel Real si “Eu” el virtual (asta spunea si piticu in explicatiile la anumite evenimente mai putin placute). Ma gandeam azi-dimineata in timp ce ma spalam pe dinti si ma priveam in oglinda cat de grav este cand contopesti prea mult cele doua lumi (in cazul de fata Eu virtual si Eu real). Se ajunge la confuzii imbecile… Si totusi intre cele doua personalitati se duce o lupta apriga. Eu-l virtual detina multa siguranta pt ca nu exista contact direct, fizic.. si nu exista decat factorul vizual care influenteaza. Eu-l real poate detine siguranta dar este multimagnetizat pt ca in realitate sunt foarte multe lucruri care ne schimba modul de a privi lucrurile, evenimentele si oamenii din jurul nostru. Suntem atrasi de o multime de “Magneti” in diferite directii … evident orientarea si directia pe care o alegem fiind cea din care suntem atrasi cel mai mult. Eu-l virtual poate trasa mashti diferite pe Eu-l real.. il poate transforma, il poate mutila sau il poate ridica in slavi.. Eu-l real in schimb poate detine control absolut asupra Eu-lui virtual daca este deosebit de puternic si daca persoana in cauza isi doreste sa etaleze absolut realitatea ! Curata ! nepatata ! neinflorita ! Totul e ca in jocul acela cu hartia piatra si foarfeca… Intre cele 2 Lumi - Virtuala & Reala.. apare o a treia… periodic ! Atunci cand scriu ma rup de absolut tot ce inseamna virtual si real. Este exact puntea dintre cele doua lumi ! ma desprind in momentul in care apas butonul write si ma reconectez in momentul in care apas butonul Publish. Si.. indiferent daca intreg textul e legat de ce traiesc, simt si percep in oricare dintre cele doua lumi.. puntea asta reprezinta de fapt cine sunt eu .. reprezinta modul in care eu ma exprim si modul in care eu ma relaxez, ma eliberez sau ma invershunez. Ideal ar fi ca toate cele 3 idei sa aiba aceleasi principii si aceleasi limite. Singurele diferente obligatorii sunt legate de dozajul exprimarii ! nu poti spune absolut tot ce se intampla in realitate in cercuri virtuale si nu poti implica enorm de mult lumea virtuala in cea reala… pt ca tinzi sa deviezi si sa pari obsedat. Concluzie: Solutia perfecta este echilibrul ! iar personalitatea ta sa se apropie dinspre cele doua lumi (virtuala si reala) spre acea punte de mijloc… pt ca acolo esti Tu -> talentat, calm, relaxat si neinfluentat. Eu unul incerc sa fiu exact Intre “Eu” Real si “Eu” Virtual !